Artist: Pittner Oliver
Născut/Decedat: 1911 1971
Tehnică: –
Dimensiuni: -.
Semnătura: Semnat dreapta jos cu gri „Pittner.”
Data: Nedatat
𝐎𝐫𝐚sul 𝐩𝐢𝐜𝐭𝐨𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫. Si 𝐚𝐥 𝐦𝐢𝐧𝐞𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫. 𝑶 𝒑𝒐𝒗𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒔𝒑𝒖𝒔a 𝒅𝒆 𝑽a𝒓𝒗e𝒅o 𝒁𝒔𝒐𝒍𝒕
Azi nu vom vorbi despre căsuțe colorate și grădini înflorite pictate în Baia Mare, ci despre un alt aspect legat de trecutul mineresc al orașului: munca grea.
La sfârșitul anilor 20, în pictura băimăreană își face apariția avangarda. Vorbim despre o perioadă extrem de dificilă, profund marcată de criza economică mondială, care se răsfrânge vizibil asupra calității vieții băimărenilor. Se închid multe mine, e o sărăcie lucie. 1920 e și anul Trianonului. Se schimbă traiul, se schimbă mentalitățile, se schimbă emoțiile.
Sărăcia este cea care naște drame, dar naște și noi curente artistice. Și uite că în felul acesta, ia naștere avangardismul în Baia Mare, inițiat de pictorul evreu Klein József. Grupul avangardist schimbă complet concepția de artă băimăreană, noua generație de artiști propunând ca arta să nu mai reflecte doar partea frumoasă, senină, idealizată a vieții, ci și scene relevante pentru greutățile și necazurile de zi cu zi. Momentele de muncă asiduă devin, astfel, teme pictate.
Lucrarea 𝑴𝒊𝒏𝒆𝒓𝒊, a lui 𝐏𝐢𝐭𝐭𝐧𝐞𝐫 𝐎𝐥𝐢𝐯𝐞́𝐫 (1911-1971) descrie un astfel de moment. Un personaj împinge un vagonet dinspre mină, un altul, tot miner, are un târnăcop supradimensionat pe spate, iar o femeie, aplecată sub greutatea unui coș, aduce de mâncare. Picioarele personajelor sunt și ele mari, sugerând povara vieții de zi cu zi.
Pittner, care provenea la rându-i dintr-o familie de mineri, ajunge la Baia Mare în 1928-1929 și se înscrie la Școala de Pictură în grupul avangardiștilor, avându-l profesor pe Klein și apoi pe Ziffer Sándor.
Ar merita spus și că acești ani tulburi au fost dificili nu doar pentru minerii din Baia Mare, ci și pentru artiștii care activau aici. Lucrările care reflectau realitățile dure ale vieții se vindeau foarte greu. Cine să vrea în casă o lucrare care să creeze o stare apăsătoare? Mai ales în Baia Mare, unde oamenii se obișnuiseră cu cerul albastru și alte realități senine.
(mini-interviu de Rada Pavel)
Pittner Olivér este un artist foarte important pentru înțelegerea direcției moderne a Centrului Artistic Baia Mare din perioada interbelică.
Câteva repere esențiale:
- S-a născut la Lupeni, în 1911, și a murit la Târgu Mureș, în 1971.
- A revenit în țară după ce și-a petrecut copilăria și adolescența în Argentina, unde familia emigrase, iar în 1930 s-a înscris la Școala de pictură din Baia Mare.
- La Baia Mare s-a apropiat de grupul tinerilor artiști cu orientare de stânga, printre care Katz Márton, Agricola Lídia, Csizér Lilla, Vida Géza și Kazár László. Grupul milita simultan pentru o schimbare socială și pentru înnoirea limbajului artistic.
- Din punct de vedere artistic, Pittner este asociat în special cu cubismul și construcția rațională a imaginii. Primele sale lucrări sunt caracterizate prin contururi ferme, forme geometrizate și o organizare aproape arhitecturală a spațiului.
- Este deosebit de interesantă relația dintre tematica socială și modernism în pictura lui. De exemplu, lucrarea Mineri reprezintă muncitori ai minei și o femeie care le aduce mâncare; personajele sunt construite cu forme robuste, iar proporțiile accentuate transmit greutatea muncii.
- Pittner provenea chiar dintr-o familie de mineri, iar legătura sa cu această lume este, prin urmare, și una biografică.
- În 1931, grupul de tineri artiști din care făcea parte a fost exclus din Școala de pictură, pe fondul activității politice.
- În jurul lui 1941 a renunțat la pictură, concentrându-se asupra activității politice și culturale, și a revenit la pictură abia după aproximativ un deceniu.
- După 1955, stilul său s-a schimbat: de la cubismul sever al tinereții a trecut spre o pictură mai decorativă, mai picturală și uneori suprarealistă.
- Peisajele sale târzii din Baia Mare, Sighișoara și Sibiu păstrează însă o anumită austeritate constructivă, cu străzi și arhitecturi organizate geometric.
Pittner nu trebuie redus la eticheta „pictor cubist”. Are practic două perioade foarte diferite: modernismul social și cubist al anilor ’30, apoi perioada târzie, mai liberă, decorativă și simbolică.